Puţini am fost, mulţi am rămas! exclamă probabil la ora asta uimiţi cele vreo două duzini de monarhişti autentici din România, care până mai ieri ar fi încăput toţi în sala de la GDS, văzându-se cotropiţi, exact ca bătrânii ilegalişti în ’46, de valul fripturiştilor şi condeierilor de închiriat, decişi să profite de oportunităţi. Sursa: EVZ

Într-o piruetă politică de un post-modernism pur românesc, iată că Voiculescu şi-a găsit şi el Albă ca Zăpada lui, cu care să-i dea în cap preşedintelui. Anume, statuia regelui Mihai, pe care junele Duda a scos-o la închiriat cu ziua, precum costumele de epocă pentru nunţi şi botezuri snoabe.

Cine s-ar fi gândit acum câteva luni că securiştii şi mardeiaşii anti-Băsescu de prin partide şi presă vor ajunge la un moment dat să cânte în cor, cu vocea gâtuită de emoţie, meritele istorice ale Casei Regale române, polemizând prin studiouri cu securiştii pro-Băsescu trimişi să se încurce bolovănos, cu o hârtie în faţă, în amănuntele istorice ale abdicării? Cine s-ar fi gândit că ventilatoarele Antenelor vor înscena happeninguri şi baluri de cristal cu regine şi prinţi europeni, iar moderatoarele Miţa Baston ce-şi asumau cu mândrie statutul de plebeu, fete şi băieţi “dă cartier", care fac ceva pe fiţe şi intelectualisme, se vor reconverti peste noapte la diafane reverenţe aristocrate, dacă aşa e mai nou linia trasată de dom’ profesor? Cine s-ar fi gândit că Realitatea TV, ce tocmai se divizase ca amoeba, îşi va alătura iar jumătăţile – şi aia pro-Ponta, şi aia progarda veche – în cuget şi simţiri ca să elogieze discursul magistral, istoric, profund, inspirat, vizionar, al regelui în Parlament?

Cine s-ar fi gândit că falangele de comentatori care întotdeauna debordaseră de cinism şi realpolitik brucanian (adică şcoala neolitic- kominternistă, în care factorii explicativi ultimi sunt banii, resursele natura