Umilirea şi lovirea copilului în public, pe stradă, în faţa altor persoane sau în faţa clasei afectează imaginea de sine a copilului, îl învaţă că nu are valoare pentru adult.

Chiar dacă unii părinţi văd în acest gest o rezolvare rapidă, urmărind să-l facă pe copil să se simtă vinovat şi să înceteze manifestarea unui anumit comportament, în unele cazuri obţinând un rezultat imediat, efectele pe termen lung sunt dăunătoare pentru copil, întrucât el nu are maturitatea emoţională de a procesa ruşinea şi umilirea. “Lovirea copilului îl va face pe acesta să se teamă de adult şi să ascundă anumite comportamente, în loc să aibă încredere în părinte şi să înveţe comportamentele adecvate.

Lovirea copilului nu este pentru el lecţia corectă întrucât îi arată că lovirea este un mod de a rezolva probleme”, a precizat Andreea Biji, psiholog Salvaţi Copiii.

Aceasta a subliniat că un adult, atunci când greşeşte, are nevoie de timp şi spaţiu pentru a admite că a greşit, pentru a înţelege şi a învăţa din greşeli. Însă copilul când este umilit nu are acel timp şi spaţiu, iar când acest lucru se întâmplă în public rezultatul asupra copilului va fi ostilitatea şi chiar frica faţă de ceilalţi. “Cine umileşte? Părinţii care se simt ruşinaţi de comportamentul copiilor însă nu se gândesc la dezvoltarea copilului. Ei se gândesc mai mult la ce impresie face un copil care se comportă neadecvat în public şi la faptul ca vor fi judecaţi de “proastă educare”.

Părinţii sau educatorii violenţi, care umilesc în mod repetat copiii nu pot empatiza, nu pot simţi durerea pe care umilirea o cauzează, nu îşi pot stăpâni furia. Ei folosesc umilirea pentru a-şi face viaţa mai uşoară şi pentru a se simţi puternici, umilesc copilul, acesta se supune, conflictul e rezolvat, iar ei se simt eliberaţi de furie”, a continuat psihologul. Iar umilirea unui copil în public, în faţa altor cop