In piesele lui Paul Everac, comunistii se confrunta cu comunistii si cistiga intotdeauna comunistii. Pe 18 brumarel a trecut dincolo Paul Everac. Cu siguranta, acest nume nu mai transmite absolut nimic generatiei tinere. Nu-i nici o tragedie. Everac a fost un dramaturg mediocru, adept al realismului socialist, care musca in jur ori de cite ori i se dadea ordin de la partid. Cum, care partid? Pe numele sau real Petre Constantinescu, Everac s-a visat un Pirandello. La chip chiar aducea putin. La expresie, mult mai putin. Dupa 1990, gratie devotamentului de care daduse dovada in slujirea regimului comunist, a fost chemat pentru a construi regimul capitalist. A fost uns de catre PDSR in fruntea Televiziunii Romane, de unde a plictisit cotidian publicul printr-o tableta de vreo cinci minute, pe care tinea mortis sa o serveasca la o ora de maxima audienta. La un moment dat, identificase dusmanii natiunii romane in Madonna si Michael Jackson. Modele putrede ale capitalismului rinced, cei doi erau periodic apostrofati pentru ca isi duceau mina spre partile rusinoase. Cum, care parti rusinoase? Dupa un revelion catastrofal, in care a jucat rolul principal, aspect care a produs indigestia si - in sfirsit! - indignarea telespectatorilor, Everac a fost obligat sa se retraga. Ca multi altii, am fost convins ca a murit la putin timp dupa aceea, jignit profund de tradarea vechilor camarazi. Am aflat cu stupoare ca a mai trait 15 ani, dezamagit de ce ajunsese tara si de faptul ca vinovatii nu erau pedepsiti. Cum, care vinovati? In vechile istorii si dictionare literare, dramaturgul Paul Everac detinea spatii generoase. Azi, in adevaratele lucrari de profil, i se mai consacra doar citeva rinduri, niciodata magulitoare. Iar servilismul nu este cel mai mare dintre pacate. Si, totusi, piesele sale de teatru faceau furori inainte de 1989. Intr-una dintre ele, o intreprindere cu probleme