Sârbii din Kosovo se simt discriminaţi: locuiesc mai mult la sate, unde nu au canalizare, nu au sedii decente pentru şcoli, iar funcţionarii publici albanezi refuză să le vorbească în limba sârbă, deşi sunt obligaţi prin lege. Iată ce spune într-un interviu pentru RFI Saşa Ilici, jurnalist sârb din localitatea Gracianiţa, preşedintele Reţelei de Acţiune Politică din Kosovo.

Rep.: Cum trăiesc sârbii din Kosovo? Puteţi spune că au condiții de viață normale?

Sașa Ilici: Nu, nu au tot ce le trebuie, mai ales în enclave, care arată ca niște ghetouri, în centrul Kosovo, în sate, departe de orașe, departe de nordul Kosovo, unde există grupuri mai mari de sârbi. Trăiesc în condiții foarte proaste, nu au locuri de muncă, nu au libertatea de mișcare pentru a munci pe câmp, de exemplu. Chiar și când ajung să muncească pe câmp, nu-și pot vinde produsele. Deci trăiesc din ajutoarele sociale, care vin de la Belgrad. De asemenea, condițiile din școli sunt foarte proaste. Avem profesori buni, dar aici, școlile se află în casele oamenilor. Tinerii nu au perspective când termină școala, nu se pot duce la facultate, iar când termină școala, au probleme în a găsi un loc de muncă. De vreo 12 ani trăim în condiții proaste. Asta îi face pe sârbi să plece din Kosovo.

Rep.: Unde pleacă?

Sașa Ilici: De obicei, în Serbia, dar în anii 1999-2001 plecau și în alte țări.

Rep.: Câți sârbi sunt acum în Kosovo?

Sașa Ilici: Între o sută de mii și 120 de mii, iar înainte de independența Kosovo erau aproape patru sute de mii.

"Nu vom recunoaşte niciodată independenţa Kosovo!"

Rep.: Ce fac mai exact sârbii aici, unde muncesc? Aveți profesori, medici, funcționari?

Sașa Ilici: Da, avem profesori, avem câteva case de sănătate, iar 90% dintre sârbii care muncesc lucrează în instituții sârbești. Noi sârbii nu vom recunoaște