A mâncat de toate, a mai băut un pahar de ţuică sau de vin, a fost cinstit şi nu s-a certat niciodată. La doctor n-a fost niciodată şi nu a făcut vreo injecţie şi nu a luat pastile.

În satul Arsanca, din comuna Mihăeşti-Vâlcea trăieşte unul dintre cei mai longevivi oameni de prin părţile locului. Ion Brânzan, fost cioban la oile Cooperativei Agricole de Producţie în vremurile de odinioară, merge pe cel de-al 102 an de viaţă. „M-am născut la 11 februarie 1910, aici, la Mihăeşti, într-o familie cu zece fraţi. Să nu mă întrebaţi câţi mai sunt în viaţă că nu ştiu să vă spun", ne avertizează bătrânul. Ca să puteam sta de vorbă cu el, am rugat-o pe una dintre vecinele care din când în când îl mai ajută, să ne fie ghid. „Nu aude, dacă-l strigaţi de la poartă, dar hai că vă conduc eu", spune Nuşa Zâmbreanu. Casa în care moş Ion îşi duce zilele este una micuţă, dărăpănată, cu zidurile coşcovite, murdare, iar mizeria şi dezordinea sunt în elementul lor. L-am găsit mâncând o ciorbă de fasole pusă într-un castron aşezat pe un scaun. Pe pat, un colţ de pâine, tare, mai, mai să îţi rupi dinţii în el. „Fiica mea, Viorcia Bâlboi (74 ani), din Tătărani, vine în fiecare duminică pe la mine şi mă aprovizionează. Dar are şi ea probleme ei", spune bătrânul.

„N-am fost în «cârcotă» cu nimeni"

Ion Brânzan a fost, în tinereţe, cioban la oi, apoi a lucrat trei pogoane de pământ în gospodărie, a crescut capre, porci, oi. Războiul a rămas cea mai cruntă amintiri pentru sergentul de odinioară. „Au mai fost la război şi trei sătenii de aici şi un copil de trupă. Eram în Rusia, când am văzut cum l-au împuşcat pe copil. Ceilalţi au murit pe front", rememorează bătrânul. Îl întreb dacă există un secret al longevităţii şi răspunde cu un firesc anume: „Am mâncat de toate, am băut şi o ţuică şi un vin. Dincolo de toate astea, n-am fost în «cârcotă» (ceartă, n.r.) cu nimeni