„Câinii fără stăpân au proliferat aşa de mult încât au devenit un pericol social, (în mod deosebit în mediul urban), încât ţi-e frică să-ţi laşi copilul singur să meargă la şcoală sau un bătrân la cumpărături. Aşa că, indiferent de cine are o iniţiativă legislativă privind reducerea acestora, e binevenită. Că în spatele acestor semnături apar suspiciuni privind pregătirea fraudării de către PDL a campaniei electorale, este o altă problemă. Că lumea este împărţită în ce priveşte atitudinea faţă de soarta acestor animale credincioase omului este o altă problemă şi asta din cauza unei informări eronate a populaţiei, a unei educaţii precare şi a „lumii bune”, care are ca animale de companie câinii. Un animal este credincios omului, când trăieşte în preajma acestuia, bucurându-se contra unor servicii, de anumite avantaje instinctive (alimentaţie, reproducere, protecţie etc.). Atâta timp cât el devine un duşman, trebuie tratat ca pe un duşman. Dacă pentru oameni există măsuri legislative de sancţionare, educative şi graduale, legea condamnării la moarte fiind abrogată, apreciez că nu şi la animale pot fi extinse. Ce facem cu bovinele care împung? Le vindem sau le sacrificăm. Ce facem cu curcanii care se năpustesc asupra noastră? Îi sacrificăm. De ce ? Deoarece carnea acestora în România este comestibilă. Dacă şi în România la fel ca în China (până în urmă cu doi ani) carnea de câine domestic se mâncă, nefiind animale protejate de lege, sunt convins că şi la noi în ţară nu ar mai fi câini fără stăpân pe străzi. Atâta timp cât infracţionalitatea în România a atins cote inimaginabile, încât ţi-e frică să mergi noaptea pe stradă, ţi-e frică să dormi singur acasă, ţi-e frică să laşi copiii nesupravegheaţi, ţi-e frică să mergi la un local unde se consumă băuturi alcoolice, trebuie să ne mai fie frică şi de câinii fără stăpân. Asta ne mai lipseşte în această ţară, stricarea