În tot vacarmul acela de la Ploieşti, un om şi-a păstrat calmul şi a luptat pentru sport. Pentru continuarea luptei doar pe teren. Trosneau mandibule, oase zigomatice şi explodau petarde, dar el rămînea ferm la marginea suprafeţei de joc. The show must go on! Numele acestui brav luptător pentru revenirea la valorile fotbalului este Valeriu Răchită. Fost jucător al Petrolului şi al Stelei, în prezent antrenorul Petrolului şi apropiat dezinteresat al puterii locale prahovene. Susţinător constant al proiectului noii arene “Ilie Oană”. Un tînăr tehnician cu idei revoluţionare, care a dat dovadă de sînge rece în momente critice.
Încredinţez gazetei de perete a clubului Petrolul şi fără pretenţii materiale acest prim paragraf al articolului meu. Comportarea ruşinoasă şi complice a oficialilor şi a jucătorilor ploieşteni este peste acţiunea bătăuşului. Felul în care jucătorii echipei gazdă l-au protejat pe agresor adaugă încă o piesă la dosarul incomod al complicităţii fotbalistului cu derbedeii din galerii. De-a lungul timpului, steliştii şi dinamoviştii i-au făcut scăpaţi şi i-au alimentat cu material pirotehnic pe liderii aripilor dure ale galeriilor. Şi nu doar ei. Şefii îi alimentează cu bani şi îi folosesc ca masă de manevră. Apoi, fotbaliştii participă la întruniri ale ultraşilor, nimic altceva decît ritualuri tribale în care se bea crîncen, se înjură gros şi se jură război rivalilor. De fapt, duşmanilor, ei nu au rivali.
De ce acceptă jucătorii să se amestece în cloaca asta? Din laşitate, din oportunism. Dar şefii cluburilor? Dintr-un interes bruiat doar cînd li se mai pictează limuzinele şi gardurile fortăreţelor în care locuiesc.
Nu ştiu ce fel de antrenor este Valeriu Răchită. Nici nu mai contează. Oricum, Petrolul joacă modest spre foarte prost. Dar Vivi al nostru pare un bun pedagog, fiindcă alde Sipovici şi Komazek au învăţat ceva de la men
