Referendumul grecesc asupra planului de salvare va fi echivalent cu o ieşire a Greciei din zona euro şi cu intrare a ţării în faliment.

Asta s-a auzit din toate colţurile Europei şi la toate nivelurile, imediat după ce premierul grec a anunţat, nonşalant, că poporul grec trebuie întrebat dacă vrea să fie salvat cu preţul austerităţii. Nu era un plan perfect, vorba lui Jeffrey Franks, "era mai mult aer". Nu conţinea niciun fel de măsură concretă prin care s-ar fi pus în aplicare planul. Europa nu a făcut altceva decât să îşi mai cumpere puţin timp. Măcar până la summitul G20, de la care toată lumea aşteaptă "normele de aplicare". Totuşi, în contextul actual, în care statele din sudul continentului sunt pe buza falimentului, o asemenea decizie este echivalentă cu a-ţi duce pistolul la tâmplă şi a trage.

Pentru Grecia, nu era un dar, dar era un colac de salvare. Pentru că fără acest plan şi fără un nou împrumut, Grecia va intra în faliment. Nu va mai avea bani să îşi plătească imensul aparat birocratic şi nici pensiile. Grecia nu se afla în poziţia de a-şi permite un asemenea lux. După toate creditele fără acoperire, îngrăşarea economiei prin îndatorare, pensii acordate cu generozitate morţilor şi bani europeni luaţi pentru proiecte fictive, nu este genul de reacţie pe care investitorii aşteptau să o vadă.

"Oare grecii acceptă noul plan sau nu? Dacă nu îl vor, nu va fi adoptat. Vom respecta voinţa poporului grec" a explicat socialistul Papandreu. Nici nu e de mirare că era cât pe ce să îi provoace un infarct ministrului său de Finanţe. Pe care, după ce l-a trimis cu cu mâna întinsă la Bruxelles de atâtea ori, nu a găsit cu cale nici măcar să îl anunţe. Nu e de mirare nici că pieţele au căzut în secunda numărul doi şi nici că acum propriii parlamentari socialişti îi cer demisia doar pentru a împiedica gestul "recurgerii la popor".

@N_P