Ideea aducerii printului Charles pe tronul Romaniei, deloc noua iubitorilor de scenarii inspirate din intorsaturile de condei ale unor guru moderni care se bazeaza pe "scapari" ale unor diplomati sau demnitari ce tatoneaza simtirea populara, n-ar fi de aruncat.

Fie si pentru faptul ca unul dintre jurnalistii care au scos povestea in lumina reflectoarelor, Mihai Hurezeanu de la Ziua de Cluj, este un tip prea serios pentru a nu se feri de penibil. Dar nu un argument "subtire" am de gand sa folosesc aici. Ci contextul politic in care romanii se zbat fara vina, sau, daca vreti, cu vina ca reusesc sa priponesca in cele mai importante functii niste indivizi cu radacini in comunism - valabila si astazi gaselnita electorala a sefului statului.

Pentru multi, tara se afla la capat de drum, cel al lui Traian Basescu, si, daca nu cumva intram intr-o fundatura alaturi de Crin Antonescu, isi insurubeaza pasii pe altul. X. Necunoscut. Cu speranta unei renasteri ivite nu doar din plasmuirea unor optimisti, ci din necesitatea consolidarii societatii.

Asa ca, de ce nu? Cu toate ca mai putin de 15 la suta dintre romani sunt monarhisti, posibilitatea aducerii pe tron a printului de Wales, tatal viitorului rege al unei tari care reprezinta nu doar o democratie solida, dar si o mare putere economica, cu cel mai scrobit guler nascut de istorie, cred ca le-ar influenta semnificativ optiunea. Ca tot s-a intrebat o tara intreaga care este motivul real pentru care regele Mihai a rupt toate legaturile cu Casa de Hohenzollern.

Ce nu sta in picioare, insa, este ideea ca in cancelariile europene exista dorinta de a face din Romania o patrie unde oamenii se spala pe maini de fiecare data cand ies de la veceu. Ii doare pe aia exact de noi, nu pot dormi de saracia, nevoile si neamul nostru!

Nu intra aici, fireste, printul Charles, a carui dr