Una din masurile cele mai criticate si controversate luate vreodata de Fondul Monetar International este conditionarea creditarii statelor prin programele de ajustare structurala, acestea fiind implementate in forma actuala de la sfarsitul anilor '70. Erau sprijinite privatizarile, taierile bugetare, liberalizarile pietelor de capital si a comertului, dar si eliminarile de subventii si intarirea puterii investitorilor.
Ajustarile structurale au fost atat de intrusive incat prin ele erau reglementate politicile statului, dar si legile. La sase ani de la instituirea programelor structurale, FMI reusise sa le aplice in 75 de tari.
Climatul economic mondial, crizele petroliere din 1973 si 1979, alaturi de socul monetar de la inceputul anilor '80 au aruncat lumea in recesiune.
Africa si America de Sud au avut, poate, cel mai mult de suferit, fiind foarte vulnerabile la modificarile petrecute pe scena internationala. Aceste tari, care se imprumutasera de la bancile occidentale in anii de dupa Al Doilea Razboi Mondial pentru a se dezvolta, s-au trezit nevoite sa apeleze la Fondul Monetar pentru asistenta, deoarece nu se mai puteau descurca cu platile.
Un strigat de ajutor catre Fondul Monetar
Organizatia se hotaraste sa imprumute aceste state, dar cu impunerea anumitor conditionalitati, asigurandu-se ca tarile indatorate vor achita la termen transele. Daca aceste masuri nu erau acceptate riscau izolarea internationala si chiar colapsul financiar.
Astfel, a fost exercitat un abuz de putere. Fostul presedinte nigerian Olusegun Obasanjo era indignat de faptul ca tara sa imprumutase doar 5 miliarde de dolari pana in 1986, dar a trebuit sa achite 16 miliarde de dolari, pana in 2000, din cauza dobanzii excesive.
Dictaturile din tarile lumii a treia
Dupa sfarsitul celui de-Al Doilea Razbo