Speranţele ca nesuferitul Cod etic să fie pus în practică de PDL sunt aproape tot atât de mici, pe cât ar fi şansele ca PSD să adopte vreodată un astfel de cod.

După ce a compătimit penal cu suferindul anchetat Constantin Nicolescu de Argeş, îndemnând obştea pesedistă la răzmeriţă împotriva lui Daniel Morar şi a altor procurori „teleghidaţi“ de Băsescu, iată că Victor Ponta suferă, mai nou, şi pentru penalii altora. Ai PDL-ului, adică. Suferă şi face liste, aşa cum îi şade bine oricărui demagog de şcoală năstăsiană. I-ar vrea pe toţi suspendaţi şi excluşi de articolele „codului Macovei“. „Dat fiind numărul mare de pedelişti şi uneperişti care intră DEJA sub incidenţa codului, ne-am gândit să-i dăm o mână de ajutor Monicăi Macovei - să meargă treaba mai repede şi să nu cumva să scape pe cineva din vedere“, scrie Ponta pe blog. Că excluderea / suspendarea ar fi o soluţie minunată pentru un început de curăţire a clasei politice, societatea civilă o spune nu de ieri, de azi, de când lui Ponta i se năzare că descoperă avantaje electorale în etica adversarilor. Este o soluţie recomandată cu maximum de căldură tuturor partidelor, dar aplicată ca la „regina pe furate“. Adică, doar atunci când Bruxellesul sau gratiile puşcăriei au impus-o.

În timpul scurs de la momentul în care Ponta promitea, din faţa Teatrului „Carol Davilla“ din Piteştiul baronului Nicolescu, război total împotriva judecătorilor şi procurorilor cu „mâinile mânjite de sânge“ pesedist nevinovat, s-au întâmplat însă multe. Şi nu toate favorabile penalilor cu proptele de partid. Au fost anchete, arestări şi demisii binemeritate din rândul puterii, a fost Severin şi a lui şpagă europarlamentară, reînscăunarea în jilţul de senator a lui Cătălin Voicu, împreună cu reţeaua lui cu tot, dar mai ales este, iată, un Cod etic impus prin cerbicia Monicăi Macovei. Speranţele ca nesuferitele integrităţi