Relatia dintre vot si putere este analizata de politologul Cristian Preda intr-un nou volum, aparut la Editura Polirom (colectia „Opus. Stiinte politice”): Rumanii fericiti. Vot si putere de la 1831 pina in prezent. Aventura adeseori extrema a romanilor cu ciclurile electorale, intrerupte brutal de dictatura, este descrisa de nu mai putin de 101 alegeri.
„Daca rumanii sint fericiti” ramine o intrebare de maxima actualitate – desi formulata la 1838, in „Actul de unire si independenta”, scris de Ion Campineanu –, iar reprezentarea obtinuta prin vot nu sta intotdeauna la baza „izbavirii norodului”.
Preda se opreste cu mijloacele politologului asupra momentelor istorice: „normalizarea” votului, „domesticirea” autoritatii si democratizarea. Numeroase reguli, fapte si rezultate electorale sint folosite pentru prima data intr-o cercetare despre politica romaneasca moderna.
Autorul realizeaza o paralela cit se poate de necesara intre tensiunile dintre clasa politica si Palatul Regal, pe de o parte, si intre clasa politica si Palatul Cotroceni dupa 1989, pe de alta parte.
Realitatea postdecembrista a creionat un sistem in care partidele sint mai influente decit Parlamentul, crede autorul, iar sistemul politic se bazeaza pe partide subordonate unei majoritati create aproape exclusiv de presedinte, care obtine prin vot „un premiu” astfel din partea cetatenilor – cel de a ordona tabloul putere-opozitie.
Preda precizeaza ca, in legatura cu evolutia regimului republican de la noi, unde discontinuitatea este cuvintul de ordine, isi „interzice” orice profetie.
Intr-un tablou discontinuu, un fir rosu pare a se contura totusi: dominatia imaginarului violent al alegerilor atit de secol 19, cit si 21. Motiv pentru care Cristian Preda ofera publicului sau o anexa cu „lirica electorala, sloganuri si versificatii satirice