Multe baze olimpice sînt terminate, altele mai au doar finisajele de încheiat * Stadionul Olimpic şi Aquatic Centre nu sînt mostre de arhitectură îndrăzneaţă, ci de eficienţă * În Olympic Park se vor mai planta 1.000 de copaci
De ce ar vrea un oraş să organizeze o Olimpiadă? Sigur, nu oraşul vrea, oamenii sînt cei care decid, oraşul îşi oferă numele, străzile, pămîntul, apoi acceptă modificările. Noile construcţii, revigorarea celor vechi, schimbările ce apar în circulaţie, năvala unui puhoi pestriţ de lume, sportivi, jurnalişti, oficiali, turişti. Agitaţia întinsă pe aproape trei săptămîni şi stresul de ani buni înainte. Atunci, de ce ar vrea? Poate tocmai pentru asta. Pentru toată complexitatea colorată a unei ediţii de Jocuri Olimpice.
Pentru a demonstra ceva. Pentru bucuria oferită de un eveniment amplu care are loc doar o dată la 4 ani. Pentru a cheltui, a construi şi a recupera. Poate chiar pentru a cîştiga.
De ce ar vrea însă un oraş să organizeze pentru a treia oară o Olimpiadă? În acest caz, numai Londra poate furniza un răspuns. E prima care se află într-o asemenea situaţie. După 1908 şi 1948, urmează 2012. Ce va fi atunci vom vedea la momentul potrivit. Deocamdată, iată ce există acum.
Cel mai ferm "nu" din lume
Londra nu e Beijing şi nu e Atena. Nu e nici Sydney şi nu e Atlanta. E adevărat, şi vremurile sînt altele. Ceva pare a luci însă cu tărie în reţeaua organizării britanice: certitudinea că lucrurile vor fi gata exact cînd trebuie, nici mult prea devreme, ca în China, dar nici în ultima clipă, cum s-a întîmplat cu grecii. Totul e planificat, deadline-urile sînt realiste şi vor fi respectate. Azi se face asta, pînă mîine cealaltă, iar peste trei luni restul. Şi tot aşa. Chiar şi cînd spun "Nu, nu se poate" sau "Nu, acolo nu veţi putea intra", ştii că nu mai rămîne loc de urmarea "Dar de ce?". Rămîn
