Contemporan cu noi, in chip aproape miraculos, Regele ne invita sa reflectam la buna intrebuintare a valorilor si sa avem incredere "in democratie, in rolul institutiilor si in regulile lor". Rostit intr-o limba romana clasica, esentialmente substantivizata, ferit de podoabe si subterfugii inutile, discursul regal din Parlament va ramine si ca o marturie a bunului simt, a umanismului sincer compasiv si a echilibrului, intr-o vreme in care anomia pare sa fi devenit regula. De altfel, toate discursurile regale se supun regulii de aur a masurii, ele transmitind mesaje simple si incurajatoare, indiferent de loc si timp. Urmind sfatul lui Seneca, Regele nostru si-a luat o singura regula, odata pentru totdeauna, aceea de a servi poporului sau, potrivindu-si mai apoi viata dupa ea. Si pentru ca i-a citit pe clasici, ca orice Delfin pregatit pentru exercitarea puterii, regele va fi parcurs, desigur, si Analele lui Tacitus, de unde va fi extras - din nou ca regula de aur - intelesul adinc al cugetarii sale privind nestatornicia si efemeritatea unei puteri care nu se reazema pe ea insasi (non sua vi nixae). Discursul regal este o meditatie in stil clasic, dar in cheie moderna, privind exercitarea puterii. Dupa 61 de ani, Regele s-a adresat din nou tarii, fara sa-i ceara nimic in schimb, nici chiar dragostea ei, indemnind cetatenii si reprezentantii puterii sa ia numele tarii in serios. Am trait un privilegiu rarisim, acela de a reinnoda firul intrerupt al istoriei si a regasi intelesul autentic al cuvintelor simple. S-a vorbit decis si compasiv despre cei mai umiliti dintre romani - batrinii. Iar atunci cind a definit Romania de azi, Regele nu a facut recurs la istorie, ci a rasturnat termenii discursului clasic, raportind responsabilitatea la viitor, la tara luata "cu imprumut de la copiii nostri". Desi ne-a intors in timp, prin etica lui superioara, prin stilistica lui eleva