Lipsit de orice fel de campanie de informare, primul nostru recensământ european a păşit de la început cu stângul.
De-acum e dat ca sigur: Institutul Naţional de Statistică (INS) a aruncat pe geam peste 45 de milioane de euro (40 de milioane pentru recensământul propriu-zis şi 5,5 milioane pentru prelucrarea datelor până în 2013), în vederea unui „demers statistic de importanţă strategică pentru România“, după cum scrie INS pe site. Ar fi fost să fie primul nostru recensământ conform cu normele UE şi cu regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului European. Poate de atâta „conformitate“ a ţinut INS s-o dea exemplar cu bâta în baltă, lucrând la minimă rezistenţă, improvizând continuu, mereu cu Caragiale pe post de sufleur, într-o reprezentaţie naţională extrem de costisitoare.
Dar INS nu e o biată firmă de familie care fabrică alcool într-un garaj. Este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea guvernului şi are 2.145 de angajaţi, exclusiv demnitarii. Recensământul din 2011 urma să pună ordine în CNP-uri, vreo 23 de milioane acum, dintre care circa 2 milioane reprezintă decedaţi. În plus, informaţiile obţinute ar fi trebuit să fie baza „fundamentării strategiei şi a programelor de dezvoltare regională, precum şi a programelor de dezvoltare economică şi socială a unor regiuni şi zone defavorizate“, spune site-ul INS. Lipsit de orice fel de campanie de informare, primul nostru recensământ european a păşit de la început cu stângul, căci tocmai din stânga politică a ţâşnit întâi senatorul PSD Georgică Severin, care a îndemnat poporul la boicot prin ascunderea CNP-ului: „De ce au nevoie de CNP? Simplu, ca să le fie mai uşor să fraudeze alegerile“ – a denunţat Georgică S. şi, „pentru că asistăm la o încălcare extrem de violentă, (…) PSD vrea să transmită un mesaj foarte clar: nu dezvăluiţi C
