Marea dilemă a recensământului a provocat-o nevinovatul CNP: să-l dăm sau să nu-l dăm recenzenţilor? A ieşit un întreg scandal pe degeaba.

A apărut şi la noi o categorie de militanţi pentru protejarea datelor personale. E foarte bine. Datele personale trebuie manevrate cu grijă şi respectând legea, pentru a nu da naştere la abuzuri. Dar agitaţia prilejuită de recensământ e un pic ridicolă: am fost sfătuiţi - pe bloguri, pe forumuri, la televizor - să nu le dăm CNP-ul recenzenţilor (care aveau, totuşi, o misiune oficială). Opoziţia a sărit de doi coţi cu un refren pe care îl auzim la fiecare rundă electorală şi care nu e mai inteligent decât povestea cu drobul de sare: „Puterea vrea să fraudeze alegerile, de-aia are nevoie de CNP!".

Dacă ne uităm însă în viaţa noastră de toate zilele, constatăm că o sumedenie de oameni îşi dau CNP-ul în nenumărate situaţii: la doctor, la farmacie, la bancă, la magazine când fac rate, la poştă când îşi iau pensia etc., etc. Sigur, există o lege privind protecţia datelor personale şi orice instituţie care le manevrează trebuie să respecte nişte reguli. Dar a auzit cineva până acum de vreun scandal pe această temă ori de vreo sancţiune? S-a indignat cineva că banala „copie xerox după buletin" ni se cere în tot felul de locuri (adesea inutil, doar aşa, „ca să fie la dosar"), trece prin prea multe mâini şi pe sub prea mulţi ochi? Şi nu e vorba doar de CNP: multe alte date personale ale noastre - definite de lege - circulă brambura peste tot, de multe ori fără voia ori ştirea noastră. De unde au adresele noastre poştale ori electronice sumedeniile de firme care ne bombardează cu oferte? Şi cine investighează eventualele abuzuri? Dar dacă se apucă cineva să verifice listele cu semnături pentru înfiinţarea partidelor şi partiduleţelor (trebuie 25.000 de susţinători din cel puţin 17 judeţe)? Oare nu va găsi acolo numele şi CNP