Saptamana trecuta “faceam politica” cu un prieten incercand sa intelegem noile miscari de “trupe pe harta mioritica”. Cine, unde si de unde? Omul, mult mai detasat politic decat mine, cu un scepticism sanatos pentru meseria practicata de el, a reusit sa-mi traga un “upercut” care m-a facut sa gandesc destul de mult la ceea ce am discutat.
Zicea omul ca ceea ce s-a intamplat in Romania poate fi asemuit numai cu rezultatul unui razboi devastator. Numai intr-un razboi o tara isi pierde 30% din resursele umane de buna calitate la varsta de creativitate maxima (25-45).
Slava Domnului, razboiul asta nu a fost fatal pentru oamenii-cetateni ai tarii ci numai pentru statul Roman! Socoteala este simpla – daca Romania are 9 milioane de oameni activi si mai mult de doua milioane si jumatate isi gasesc soarta in afara granitelor tarii, cam asta este rezultatul.
Romania a trecut un “razboi” in care o mare parte a populatiei ei active s-a salvat plecand in bejenie. Un argument extrem de greu de combatut. Faptul ca o mare parte din acesti oameni mai contribuie intr-un fel sau altul la economia nationala trimitand bani, de multe ori legati sufleteste si material de cei ramasi acasa, nu atenueaza cu nimic faptul ca ei isi percep viitorul in afara granitelor Romaniei. Hotararea acestor oameni a survenit de multe ori fortat, din lipsa unor alternative viabile si a unei sperante intr-un viitor mai bun.
Pentru a intelege proportiile adevarate ale hemoragiei umane de care sufera Romania in zilele noastre va amintesc ca pierderile umane ale Romaniei in cel de al II-lea Razboi Mondial au fost de 4,2% din populatia tarii, care au insemnat cam 25% – 28% din populatia activa a Romaniei in granitele dinaintea razboiului (19,934,000).
Theophyle: România dupa război
Saptamana trecuta “faceam politica” cu un prieten incercand sa intelegem noile miscari