Aurel Mănescu este pantofar de când se ştie, dar în urmă cu cinci ani, a absolvit cursurile Facultăţii de Administraţie doar pentru a-şi dovedi că poate. Aurică, aşa cum îi spun prietenii, debordează de optimism. Meseria aleasă îl pune zilnic în contact cu oamenii care vin la atelierul său pentru a-şi repara încălţămintea.

„Am început meseria la Brăila, la o şcoală profesională. După trei ani de studii, calificarea de pe diplomă este de cizmar tălpuitor şi nu mi-e ruşine cu ea. Am 43 de ani de meserie şi cu cizmăria am întreţinut o familie cu doi copii, aşezaţi la casele lor“, a povestit pantofarul.

Cu toate acestea, în urmă cu cinci ani, Aurel Mănescu a absolvit cursurile Facultăţii de Administraţie Publică, la zi. Ideea i-a venit de la copiii lui, care au reuşit în viaţă. Deşi facultatea nu l-a ajutat cu nimic după terminarea ei, bărbatul spune că a vrut să urmeze cursurile pentru că atunci când era tânăr a avut alte priorităţi, o familie de crescut. „Niciodată nu mi-a fost ruşine cu faptul că sunt pantofar, dar am vrut să arăt că şi un cizmar poate face facultatea fără probleme“, a spus reşiţeanul.

Meseria, brăţară de aur

Despre începuturile în tainele meseriei, îşi aminteşte cu plăcere. Îndemnul de a urma o astfel de profesie a venit din partea uneia dintre surori, croitoreasă, şi ea, în cadrul cooperativei de prestări servicii din Reşiţa. Ajuns la Brăila, oraşul de pe Dunăre l-a impresionat, iar anii petrecuţi acolo, i-au rămas în memorie. După şcoala profesională s-a gândit că nu strică să se perfecţioneze şi a absolvit tot ce se putea în profesia sa.

„În Cooperativă eram cuprinşi toţi meseriaşii: frizerii, ceasornicarii, zugravii şi noi, pantofarii. An de an participam la tot felul de concursuri pe meserii programate în toată ţara şi acest aspect ne-a ajutat foarte mult în perfecţionare“, a spus Aurel Mănescu.