Leapșa pe furate între Realitatea Media și RTV, între Elan Schwarzenberg și Sebastian Ghiță, un joc nou al audio-vizualului nostru de tranziție, oferă o temă de reflecție despre ce a devenit jurnalistul român în acest context. Imaginile de necrezut ale exodului live, când redactori și membri ai echipei tehnice își luau catrafusele în timpul emisiei RTV pentru a da fuga la celălalt stăpân, vorbesc despre o adâncă  degringoladă morală, despre absența spiritului de echipă, despre spaima de a rămâne pe drumuri, cât și despre mefiența în orice formă de protecție sindicală. Emblematică pentru lejeritatea traseismului mediatic, rămâne atitudinea ipocrita a lui Chireac care își reitera extazul față de ”geniul” lui Sorin Ovidiu Vântu alintat ”Grăsuțul”, pentru a-i fi dat o lovitură sub centură lui Ghiță furându-i emisia în complicitate cu Elan. Admirația și-o exprima Chireac tocmai în studioul lui Ghiță de la care, se zice, lua sume frumușele, dar tăindu-și deja cale spre adversarul acestuia, via Vantu.

Caftul dintre Schwarzenberg și Ghiță, nu are nimic din stereotipul luptei dintre bine și rău. Mass-media a fost fatal pervertită de maniera vanitoasă și interesată în care Vântu a tratat televiziunea, în disprețul libertății de exprimare și a misiunii presei, cu ofertele sale ”de nerefuzat”. A cumpărat jurnaliști, conștiințe, a transformat trustul Realitatea într-un instrument de șantaj politic și într-o sursă nelegitimă de stors bani. La fel a făcut și Voiculescu, dar cu plăți mai zgârcite. Jurnalistii au acceptat si  s-au lasat folositi in scopuri straine de cele ale presei. Schwarzenberg și Ghiță reprezintă multiplicarea acestui contingent de ”patroni” neinițiați în domeniul mediatic, dar căliți în aranjamente dubioase, care pregătesc măciuca pentru alegerile viitoare. Profitul țintit de acest gen de intermediari nu vine din televiziunea văzută ca afacere, din pub