Votul de ieri dimineaţă al Guvernului Papandreou, întărind decizia premierului pentru un Referendum, prin care poporul grec să confirme că acceptă măsurile dure cu care este condiţionat sprijinul financiar de 130 de miliarde de euro, agreat cu Uniunea Europeană, i-a prilejuit Laureatului Premiului Nobel (2008), americanul Paul Krugman, să revină în atenţia publicului, cu o profeţie apocaliptică: prăbuşiri bancare enorme, închideri de bănci cu bruscheţe şi revenirea la Liră, în Italia.
"Europa se destramă, centrul nu o mai poate ţine împreună", spune Krugman, continuând astfel: "Întrebarea la care mă străduiesc să răspund acum este cum se va juca actul final. Cred că rata la datoriile italiene va creşte, conducând la o prăbuşire bancară gigantică, atât din cauza fricii de băncile italiene care le va băga în insolvenţă, cât şi de teamă că Italia va sfârşi prin a părăsi euro. Asta va conduce la închideri de bănci şi odată ce se va întâmpla asta, va veni decizia să renunţe la euro şi să instaleze Lira nouă".
După care, Krugman prezice:
"Next stop, France" ("Următoarea oprire, Franţa").
Krugman nu este tocmai un model de Laureat Nobel; el s-a compromis recent, cu o intervenţie publică pe care aş caracteriza-o, cu indulgenţă, drept o glumă foarte, foarte proastă, afirmând că "războiul este un stimulent al economiei".
Îmi închipui că, fiind nepot al unor evrei emigraţi în SUA, din Brest-Litovsk, Paul Krugman a fost "furat" de ceea ce aş numi "un simplu exerciţiu de logică", atunci când a făcut această afirmaţie, care nu se susţine decât în observarea parţială a faptelor, dar nicidecum teoretic şi nici la nivelul bunului-simţ.
Teoretic, noţiunea de "stimulent al economiei" presupune, implicit, valoarea socială a muncii, care, evident, este negativă, în cazul producţiei de război, al cărei ciclu final ("fructificare") conduce la distrugere
