Guvernul grec a lăsat cu gura căscată Consiliul European, mai exact Grupul euro, care tocmai îi aprobase restructurarea, practic ştergerea a încă unei sute de miliarde de euro din datoria externă care o dusese în faliment. Premierul Ghiorghios Papandreu a anunţat că, date fiind condiţionalităţile, mai ales cele privind o anume scădere a nivelului de trai al populaţiei, Cabinetul său nu va aproba Acordul fără un vot de încredere al Parlamentului şi, îndeosebi, fără a se organiza, peste câteva luni, un referendum, aşa încât poporul grec să fie cel care să decidă aprobarea sau respingerea Acordului. Fie spus, constrângerile bugetare cerute de UE şi de creditori (marile bănci) nu sunt chiar insuportabile, salariul minim rămânând la vreo 700 de euro, plus alte numeroase facilităţi şi ajutoare sociale, preţurile şi tarifele fiind comparabile cu ale noastre. Grecia, după manifestaţiile în forţă de săptămânile trecute, demonstrează că acolo democraţia nu s-a pleoştit nici după 2.500 de ani de exerciţiu şi că nici un Executiv nu-şi permite să ia măsuri radicale, ignorând electoratul. În timp ce la noi democraţia a ostenit şi e sufocată după abia două decenii, guvernanţii nu numai administrând ţara după cum îi taie capul şi adoptând programe antisociale extrem de dure, fără a consulta în prealabil populaţia, dar nici barem informând- o, cel puţin prin intermediul Parlamentului, ce acorduri vitale iau şi unde se duc banii pe care nu Guvernul îi va restitui răbdând de foame şi de frig, ci contribuabilii.

Se află la Bucureşti Misiunea FMI-CE-BM, condusă de omul ale cărui vizite au dus, de fiecare dată, la jumulirea veniturilor populaţiei, mai cu seamă a categoriilor defavorizate, la şomaj şi privaţiuni insuportabile, la măsuri diabolice în domenii ale supravieţuirii unei naţiuni, cum sunt Sănătatea şi ajutoarele sociale. Fără dictarea sau aprobarea sa, guvernanţii n-au