Foto: Cristian Marcu / Jurnalul Naţional Spun şi scriu demult că presa românească trăieşte într-un autism perfect în raport cu restul societăţii şi că a ajuns să aibă un comportament de-a dreptul schizofrenic. Fenomenul e periculos, pe fondul unei destructurări instituţionale fără precedent, în primul rând, pentru ea însăşi. Dat fiind, însă, că n-am nici virtuţi, nici pasiuni de Cassandră, mă bucur când sunt infirmat, nu confirmat în "verdictele” mele de ostenitor pe plantaţia mogulului. Nenorocirea face, însă, că am parte, aproape zilnic, de confirmări şi paraconfirmări. Bunăoară, a fost nevoie ca preşedintele PNL să scape (controlat şi bine dozat) boii într-o dezbatere televizată şi să spună nişte lucruri incredibil de adevărate despre nişte – asta-i viaţa – confraţi întru gazetărie ca să ajung să citesc şi să aud nişte lucruri care, dacă n-aş fi mâncat vreo 15 ani o pâine în mediul ăsta oricum toxic şi păcătos, mi-ar fi schimbat percepţia despre jurnalism.

Vexaţi că talentatul orator Antonescu le-a zis de la obraz nişte "nasoale”, dar reale, numiţilor Culcer, Lupea şi Marian, o sumedenie de activişti portocalii - care au tăcut ca rahaţii-n tufe pe vremurile faimoase ale "ţigăncii împuţite”, "derbedeului dracului”, "tonomatelor cu euro” şi "găozarului” şi au avut buzele cusute când Jucătorul ştergea pe jos cu pensionarii – au prins grai şi au început să emită sunete articulate inflamate pe gaura gurii şi să-şi pună pe hârtie indignările de fecioare de pension. Am aflat, cu acest prilej, că o femeie care a lucrat pe vremea dictaturii ceauşiste la Ambasada SUA şi la şcoala de partid Ştefan Gheorghiu, care încă nu şi-a lămurit public trecutul în raport cu fosta Securitate, care beneficiază (prin excepţie de la regulă) de privilegiile de a ţine blocat locul de muncă unui tânăr şi de a putea cumula un salariu de bugetar de peste 100 de milioane de lei cu o p