… cei care ma urmaresc macar de-o vreme stiu prea bine ca nu sunt un entuziast al referendumurilor, cu exceptia celor consultative. Nici cand vin de la stanga, nici cand vin de la dreapta. Nici cand propun legi bune, nici cand propun legi proaste. Ba, daca e sa ma iau dupa John Locke cu prerogativele executivului, ma tem mai mult de referendumurile pentru legi bune, pentru ca creeaza precedente pentru viitoarele referendumuri, foarte probabil pentru legi proaste.Vezi abuzul ordonantelor guvernamentale si al asumarilor de raspunderi.
(In treacat fie spus, daca Federalistii americani ar fi incercat sa-si treaca mult laudata Consitutie prin referendum sau prin legislativele Statelor membre – cum ar fi fost … constitutional conform Articolelor Confederatiei, ar fi fost, fara doar si poate, respinsa. Ma credeti sau nu, Constitutia SUA e, asadar, ne-constitutionala.)
Explicatia e cat se poate de simpla : am incredere in poporul conceptual, dar nu in popor ca suma a vointelor individuale. Nu am incredere in masse. Daca preferati, am incredere in popor, nu in populatie. Convingerea ca numarul prostilor il depaseste pe cel al desteptilor si ca suma intereselor private poate usor astupa gura binelui comun nu mi-a fost inca zdruncinata nici de la stanga si nici de la dreapta. Din aceasta cauza mi-am incasat, functie de conjuncturi, papara mediatica, ba dintr-o parte, ba din cealalta.
Iata de ce astept cu sufletul la gura reactiile stangii si ale dreptei romanesti la auzul preconizatului referendum din Grecia pentru aprobarea masurilor de austeritate. Trebuie sa recunoasteti ca anuntul premierului grec Georgeos Papandreou (Partidul Socialist panelen PASOK) reprezinta o provocare pentru toata lumea – si din mai multe puncte de vedere. Sa vedem mai intai despre ce masuri de austeritate vorbim, ca sa avem o idee generala (ca exercitiu de imaginatie, ganditi-va c
