Tot mai multe companii locale deruleza programe de internship pentru studenti si tineri absolventi, prin care incearca sa gaseasca omul potrivit, la locul potrivit. In acelasi timp insa, abundenta acestor programe, ce coincide cu un climat economic dificil, naste suspiciuni, potrivit carora aceasta activitate ar fi de fapt o solutie de criza pentru a angaja tineri fara a-i plati.

De unde ipoteza? Recent am discutat cu doi tineri absolventi ai invatamantului superior romanesc, care au fost implicati, separat, in programe de internship. Concluzia dupa doua, respectiv patru luni de munca? "Nu am primit nici un ban. Practic, am muncit cot la cot cu ei, dar fara plata. Am primit doar o adeverinta si atat. La ce am facut pe acolo, puteau sa dea si ei ceva", a spus una dintre persoanele mentionate.

Care este insa adevarul despre aceste programe si cine sunt cu adevarat beneficiarii?

"In conditiile in care rata somajului in randul tinerilor este in jur de 22%, programele de practica sunt colacul de salvare pentru multi dintre acestia. Pe langa oportunitatea de a acumula experienta pe un anumit domeniu, tinerii au in fata o usa deschisa catre un post in organizatie", au declarat reprezentantii companiei de HR Lugera & Makler.

Potrivit specialistilor in HR, internship-urile ar trebui sa fie descrise ca programe win-win, respectiv firmele isi formeaza" o pepiniera" pentru resursa umana, iar practicantul isi imbunatateste cunostintele practice, aduna noi informatii si se confrunta cu situatii de criza reale (chiar daca doar din postura de spectator).

"Bineinteles ca sunt si situatii ce ies din sfera internship-ului, care imprumuta denumirea, insa nu cred ca putem vorbi de o practica in acest sens. De altfel, posturile pe care un angajator le poate aloca pentru un internship sunt reduse numeric si plafonate ierarhic,