Începând de azi, „Adevărul" vă prezintă în zece episoade povestea Nadiei Comăneci, cea care a marcat istoria gimnasticii mondiale şi a fost declarată sportiva secolului 20 de către un juriu condus de Juan Antonio Samaranch. Serialul se va încheia la 12 noiembrie, când Nadia va împlini 50 de ani. Până atunci, puteţi afla povestea neromanţată de viaţă şi cea sportivă a româncei care a obţinut prima notă de zece. Episodul de azi e consacrat primilor paşi spre sala de gimnastică.
La sfârşitul anilor '60, oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, Oneştiul de astăzi, era o micuţă localitate din judeţul Bacău în care arareori se întâmpla ceva deosebit. Oamenii îşi petreceau timpul liber ieşind la iarbă verde, pe dealurile din împrejurimi, la un mititel şi-o bere Ciucaş, sau mergând la gârlă, pe malul Caşinului, să se scalde. Altceva nu prea aveai ce face prin urbea moldavă. În aceste condiţii, nu-i de mirare că în 1969, atunci când s-a deschis Şcoala cu program sportiv, părinţii s-au îngrămădit să-şi ducă odraslele să înveţe acolo.
Printre copilaşi, şi o fetiţă care nu împlinise încă 8 ani, pe nume Nadia Comăneci. Era cochetă şi cu acele pompoane albe, în uniforma pepită, semăna cu Mihaela, eroina din desenele animate. Dincolo de imaginea sfioasă se ascundea însă multă energie, pe care Nadia şi-o consuma în casă sau pe terenul de joacă. „Ea prima dată s-a dus la o sală improvizată a soţilor Simionescu, unde aceştia amenajaseră o bârnă şi nişte paralele.
M-am bucurat pentru că mi-a lăsat arcurile de la paturile din casă să mai respire. Altfel toată ziua sărea pe ele", şi-a adus aminte mama Nadiei. Tot ea completează: „Fetiţa mea a fost agitată dinainte de a se naşte. De fapt a şi apărut pe lume cu două săptămâni mai devreme. Noi am crezut că va fi băiat. Când era mică făcea multe prostii. Se juca în faţa blocului cu băieţeii şi le arunca nisip în ochi, iar aceşt
