Mai-marii lumii ne pregătesc ceva! Cum după şocul din 2008, la nivelul societăţii, ne aflăm încă la o etapă a întrebărilor, reevaluării şi bilanţurilor - soluţiile fiind departe - reţetele sunt căutate undeva sus, tot la factorii de decizie, adică la cei care ne-au împins în actuala criză. Convingerea formată pare a fi aceea că pentru a contracara excesele participanţilor la piaţă este nevoie de mai multă centralizare şi de reglementări mult mai drastice. Asta în vreme ce vâltoarea crizei seculare ne-ar putea conduce către alte concluzii şi în primul rând la aceea că (supra)îndatorarea generalizată este un fenomen nociv. Cum însă o oligarhie bine înfiptă câştigă enorm de pe urma sistemului cămătăresc mondial, nucleul dur al acestuia va încerca să ne ducă în cu totul alte direcţii.

La nivel european efortul pentru centralizare şi uniformizare este cu atât mai vizibil cu cât şi diversitatea de pe continent este una remarcabilă.

Stindardul luptei împotriva crizei este folosit pentru a introduce noi şi noi instituţii de reglementare, suprareglementare şi parareglementare şi pentru a întări centralismul deja existent.

România este invitată la rândul ei să se prindă în chingile colosului tot mai rigid european, la doi ani după ce şi-a pus "centura de siguranţă" a FMI şi la două decenii de când a evadat din lagărul sovietic. Mesajul liderilor continentali ne-a fost transmis prin intermediul guvernatorului Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu. Acesta a folosit în două rânduri prilejul unor discursuri cu ocazia decernării titlului de "doctor honoris causa" al unor Universităţi româneşti pentru a face cunoscută opiniei publice viziunea conturată în forurile decizionale ale Europei şi în sistemul băncilor centrale. Isărescu pare a cunoaşte observaţia potrivit căreia - în istorie - de multe ori discursuri rostite în aula unor instituţii de învăţământ