Foto: Dan Marinescu / Intact Images Cine spune că a face muzică, a fi artist, e lucru uşor se înşală. E o luptă uneori nebună, alteori dramatică, nu de puţine ori la limita supravieţuirii. Sunt mulţi cei care nu fac niciodată nimic altceva decât să judece tot ce îndrăznesc visătorii şi de aceea vrem să punem punctul pe un I mare. I de la Iris. Un nume care înseamnă curaj şi tenacitate. Membrii trupei au ştiut să rămână o echipă, o familie, ceea ce, la urma urmei, e mai important decât orice. La concertele trupei merg bunici, copii, nepoţi. Iris este şi rămâne o legendă pe care o purtăm în suflet ca pe o medalie de care suntem mândri, ca români. Unul dintre membrii Iris este Valter Popa. Mai avea câteva luni până să termine armata. Era poştaş la Bucureşti, stătea 10 minute pe zi în unitate, în rest era liber, dormea acasă şi mergea zilnic la repetiţiile Iris. Şi-a dus şi instrumentele acolo şi repeta şi el o dată cu ei, a învăţat cântecele şi era la curent cu tot ceea ce se întâmpla în formaţie. Apoi, a şi intrat în ea. Despre colegii săi spune că sunt inimoşi. Despre el însuşi, că alţii ar fi mai buni povestitori decât el. Valter Popa îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
Îmi place mai mult să dăruiesc decât să primesc
"Nu ştiu ce program voi avea de ziua mea, probabil că, nefiind în turneu, voi rămâne să sărbătoresc cu familia, cu prietenii. Eu şi Nelu Dumitrescu avem zilele de naştere apropiate, şi de multe ori s-a întâmplat să fim în turneu, aşa că ne serbam împreună. De ziua lui, la 5 noiembrie, vom fi la Iaşi şi-l vom sărbători acolo. Era mai dificil în anii ’80 să echilibrezi viaţa personală cu cea profesională, pentru că atunci eram mult mai mult timp plecaţi în turnee, acum e mai relaxat programul. Mă gândesc că totuşi deplasările, distanţa, în general, fac ca relaţia să meargă şi mai bine. O
