Domnul Franks a avut politeţea protocolară de a răspunde în scris scrisorii deschise pe care i-am adresat-o prin intermediul Jurnalului Naţional. Răspunsul său are trei rânduri, şi acelea goale de conţinut. Întrucât a fost o scrisoare deschisă, permiteţi-mi să consider şi răspunsul său drept unul public, şi să redau integral scrisoarea primită marţi, 1 noiembrie, de la FMI.
„Stimate Domnule Voinea, vă mulţumesc pentru scrisoarea dumneavoastră, pe care am citit-o cu mare interes. Sunt de acord cu o parte din analiza dumneavoastră, ceea ce se reflectă de altfel şi din programul FMI cu România. Totuşi, alte părţi din sfaturile dumneavoastră nu sunt pe deplin consistente cu procovările curente pentru politicile României. Cu stimă, Jeffrey Franks”
Ce putem înţelege din acest răspuns? Aş fi curios cu ce părţi este FMI de acord şi care sunt părţile care nu sunt pe deplin consistente. Cert este că domnul Franks nu a răspuns concret la nici una dintre temele ridicate în scrisoarea deschisă. Unde este preocuparea cu privire la politicile de stimulare a economiei? Care este până la urmă nivelul real al deficitului bugetar? De ce nu sunt bune măsurile fiscale propuse?
Poate că era prea mult să mă aştept la o invitaţie la dialog. Domnul Franks este obişnuit să dialogheze cu oameni care nu îl contrazic sau care, dacă îl mai contrazic, o fac de pe platforme ideologice sau sindicale, nu de pe poziţia unui economist independent. Dar un răspuns onest la câteva dintre problemele ridicate nu ar fi deranjat pe nimeni. Sau un mesaj de genul „dacă aveţi calcule care arată că reducerea CAS nu face rău bugetului, veniţi să ni le arătaţi” ar fi demonstrat o reală deschidere spre dialog.
Sunt şi alte teme asupra cărora nu am insistat în acea scrisoare deschisă. Una dintre ele este privatizarea din energie. De ce trebuie să privatizăm ceea ce merge bine? Veni
