Dupa cum stim cu totii, resursele regenerabile vor deveni noul standard doar in momentul in care costul de generare a energiei obtinute din astfel de surse va fi egal sau mai mic decat costul de generare de energie din surse conventionale.
In vederea atingerii unui astfel de deziderat, statele membre ale Uniunii Europene au implementat o serie de mecanisme de sprijinire a investitiilor in energii regenerabile, bazate pe politici de relaxare fiscala prin rambursari de taxe si stimulente economice, compensarea costurilor de productie pentru energia din surse regenerabile si o crestere a profiturilor prin instituirea unor obligatii ce incumba furnizorilor, de achizitie de energie regenerabila si certificate verzi.
Totodata, la nivel european, prin Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizarii energiei din surse regenerabile (“Directiva 28/2009”) au fost stabilite mai multe masuri menite sa reduca povara procedurilor administrative.
Astfel, s-a stabilit ca procedurile de autorizare, avizare, certificare si acordare de licente pentru proiectele de energie regenerabila trebuie sa fie proportionale si necesare. Prin urmare, procedurile de autorizare ar trebui sa corespunda, in complexitate si perioada de timp, cu dimensiunea proiectului, constructia care va fi dezvoltata si potentialul risc de functionare. In plus, este incurajata punerea in aplicare a unor proceduri simplificate (sub forma unei simple notificari), in vederea sustinerii si stimularii initiativelor investitorilor.
Alte cerinte se refera la o coordonare clara intre diferitele autoritati administrative implicate in procesul de autorizare, accesul la informatii exhaustive privind prelucrarea cererilor si asistenta disponibila pentru solicitanti, proceduri accelerate de autorizare, tarife si costuri administrative transparente etc.
Demersurile autoritatilor romane in vede
