Legendele vechi, care spun că vikingii foloseau cristale solare misterioase pentru a afla poziţia soarelui într-o zi noroasă, ar putea fi adevărate, arată un nou studiu, citat de Daily Mail.

Înainte ca busola să fie inventată, aventurierii norvegieni au călătorit mii de kilometri către Groenlanda şi, cel mai probabil, până în America de Nord cu sute de ani înaintea lui Columb.

Dovezile arată că marinarii din nordul Europei navigau, ajutaţi de citirea poziţiilor soarelui şi ale stelelor. Ei foloseau şi cunoştinţele dobândite asupra curenţilor şi valurilor, dar şi asupra peisajelor deja cunoscute de aceştia.

Felul prin care vikingii reuşeau să străbată distanţe atât de lungi pe mările nordice, cu nori şi ceaţă, rămâne un mister. În vreme ce experţii susţin că vikingii ştiau să folosească blocuri de cristale care utilizau razele de lumină pentru localizarea soarelui printre norii denşi, arheologii nu au găsit nicio dovadă în acest sens.

O echipă internaţională de cercetători, condusă de Guy Ropars de la Universitatea Rennes din Brittany, susţine că ei au găsit răspunsul privind materialul folosit de vikingi.

Aceştia spun că vikingii foloseau un cristal de calcit, cunoscut şi ca spat de Islanda, pentru aflarea poziţie soarelui cu o acurateţe foarte mare. Piatra în cauză are capacitatea de a "depolariza" lumina, filtrând razele şi dirijându-le pe axe diferite.

O descoperire recentă a unui spat islandez la bordul unei nave elisabetane, care s-a scufundat în 1592, arată că vikingii ştiau de potenţialul cristalului pentru navigare. Studiul speculează că, şi după ce s-a descoperit busola, echipajele ar fi păstrat un asemenea cristal la bord ca plan de rezervă.

"Am ajuns la concluzia că un singur tun al corabiei e capabil să perturbe orientarea magnetică a busolei cu 90 de grade", au scris cercetătorii. "Astfel, pentru a evita erori atun