Cele mai multe femei preferă încă să preia numele soţilor atunci când se căsătoresc, deşi au trecut deja câteva decenii de la „revoluţia" feministă.
Chiar dacă nu există date statistice oficiale, câteva studii anterioare sugerează că păstrarea numelui de fată după căsătorie este un obicei tot mai puţin popular printre femei. Totuşi, cel mai recent sondaj, citat de LiveScience.com, arată că jumătate dintre americani ar fi de acord ca femeile să fie obligate legal să ia numele soţului atunci când se mărită. Ei au această atitudine tradiţionalistă, de a păstra numele soţului, şi în cazul divorţurilor şi al recăsătoriilor.
Miresele educate, atitudine diferită
„Nu este altceva decât un semn al tradiţionalismului", este de părere coordonatorul cercetărilor, sociologul Brian Powell, de la Universitatea din Indiana (SUA), care mai spune că divizarea genurilor se simte încă în multe aspecte ale căsătoriei. Statisticile confirmă spusele sociologului, arătând că majoritatea cuplurilor preferă varianta tradiţională a preluării numelui soţului.
Un studiu publicat cu ceva timp în urmă în „Social Behavior" arată că procentul mireselor care şi-au păstrat numele de familie după nuntă era de 1% în anii '70, a crescut la 9% în anii '80, ajungând la 23% în anii '90 şi scăzând la 18% după 2000. Conform aceluiaşi studiu, femeile cu un nivel de educaţie crescut sunt cele care tind să-şi păstreze numele de familie, precum şi cele care se căsătoresc la o vârstă mai înaintată. În funcţie de religie, catolicele sunt cele mai predispuse să preia numele soţilor, în timp ce evreicele preferă să-l păstreze pe-al lor. Ateele îşi păstrează numele de familie în cea mai mare proporţie (56%).
