Mă trezesc brusc şi mă uit buimac la ceas. Este ora 6.10! Sunt la un hotel din Priştina şi o voce plictisită m-a trezit din somn în zorii zilei. Aşa începe o zi obişnuită în Kosovo: rugăciunile imamului de la cea mai apropiată moschee îi trezesc pe kosovari la ora şase dimineaţa.

Cine vine în Kosovo cu gândul că toţi localnicii sunt săraci şi prost îmbrăcaţi, iar regiunea arată deprimant, cu case modeste şi străzi care amintesc de uliţele noastre de la ţară, va avea o surpriză: capitala Priştina, cel puţin, dar nu numai ea, arată neaşteptat de bine. Un oraş modern, ce-i drept cu un uşor aer provincial, în care se construieşte masiv şi fără o logică foarte clară, un amestec de blocuri gri comuniste şi sute de vile impunătoare, cu două sau trei etaje, colorate viu şi clădiri moderne din sticlă, turnuri de birouri, în forme care amintesc de Occident.

Trafic sălbatic, sincronizare perfectă!

Traficul rutier este şi el departe de liniştea unei ţări izolate cum e Kosovo: în centrul Priştinei, sute de maşini creează ambuteiaje ce amintesc de "farmecul" Orientului, în timp ce aerul poluat te trimite imediat cu gândul la Bucureştiul aflat cam la cinci sute de kilometri distanţă. În ciuda traficului aglomerat, există o anumită înţelegere tacită între şoferi şi pietoni, care se sincronizează aproape perfect, într-un balet de oameni grăbiţi şi maşini prăfuite…

Între Orient şi Occident

Bulevardul Maria Tereza din Priştina e un amestec (nereuşit, ar putea spune unii) de vechi şi nou. Pe faţada unui bloc tronează fotografia primului preşedinte kosovar, Ibrahim Rugova, iar doi paşi mai încolo e statuia unui combatant UCK.

Pe minuscula zonă pietonală e forfotă mare. Multe tarabe cu telefoane mobile la mâna a doua şi vânzători de castane prăjite. Semn că Orientul e aproape… Terasele sunt goale, dar strada propriu-zisă e plină de tiner