Şarja făcută de Mircea Geoană în această săptămână în direcţia alegerilor prezidenţiale din 2014 arată cât de incerte sunt calculele actualilor lideri din opoziţie cu privire la cea mai importantă funcţie din stat. Desigur, atât Năstase cât şi Ponta l-au trimis pe Geoană numaidecât la cules de cartofi, însă dincolo de calmul aparent afişat de cei doi lideri ai PSD e clar că soarta prezidenţiabilului USL din 2014 e departe de a fi decisă. Şi aceasta dintr-un motiv foarte simplu care este valabil pentru toate partidele: decuplarea alegerile prezidenţiale de cele parlamentare. Câtă vreme rezultatul alegerilor din 2012 rămâne deschis, orice propunere oficială de candidat prezidenţial pentru 2014 nu poate fi mai mult decât o declaraţie de bune intenţii. În cazul în care USL nu va scoate procentul scontat şi nu va fi capabilă să îşi impună un premier, alianţa foarte probabil va înceta să mai existe. Mai mult decât atât, permutările politice vor afecta şi interiorul partidelor, Antonescu şi Ponta fiind serios ameninţaţi să piardă şefia partidelor pe care le conduc. Dar chiar şi în situaţia fericită pentru USL în care aceasta va câştiga alegerile din 2012, lucrurile nu sunt clarificate. Pe timp de criză, doi ani de zile constituie o perioadă suficient de îndelungată pentru a eroda credibilitatea guvernamentală în aşa măsură încât să oblige partidele din arcul de guvernare la noi soluţii politice. Aceasta în cazul în care vom mai putea vorbi de parteneri de guvernare deoarece, aşa cum ne-a învăţat istoria recentă a alianţei DA, loialitatea partidelor de coaliţie este o taină neştiută de politicienii de la noi. Aşadar, fie că va fi Antonescu, Geoană, Năstase sau oricine altcineva un lucru este cert: este mult prea devreme pentru a ne putea pronunţa cu privire la oferta electorală a PSD şi PNL pentru alegerile din 2014. Faptul că îl avem acum pe Antonescu împins în faţă