- Editorial - nr. 885 / 3 Noiembrie, 2011 Asa cum stim cu totii, datorita comportamentului deviant al unor conationali de-ai nostri, plecati peste granita, nu putini la numar, Romania a dobandit o proasta imagine externa, pentru o lunga perioada de timp. Ne place sau nu, am ajuns oaia neagra a Europei. Invazia de infractori romani in spatiul european, imediat dupa decembrie 1989 si in continuare, ne-a intinat bruma de prestigiu care o aveam, astfel incat nimeni nu ne mai disculpa. Daca pana acum doua decenii si ceva turcii si albanezii, si chiar bulgarii, erau considerati in coada civilizatiei europene, ca cele mai prost vazute popoare, in prezent, locul acestora este ocupat de romani. Pentru extraordinarul efort pe care turcii l-au facut ca sa devina cu adevarat europeni merita toata admiratia. De asemenea, in aceeasi nota de progres se inscriu si albanezii, noi, romanii, fiind singura natiune care ne indreptam spre… Africa. Nu numai din punct de vedere economic, ci si al modului necivilizat, din pacate, in care ne place sa traim. Decaderea romanilor si a Romaniei din ultimele doua decenii nu este o problema indusa de factori independenti de noi. Ea constituie un proces ce vine din interior, ca urmare a deprecierii grave a intregului mecanism al relatiilor sociale, devenit incapabil sa produca stare de progres si anticorpii necesari restabilirii functiilor vitale ale unui organism asupra caruia s-a actionat puternic chirurgical pentru extirparea unei tumori. Pe postul de implementatori ai democratiei, actorii nostri politici, de la un capat la altul, de-a lungul celor peste doua decenii, au jucat insa prost sansa Romaniei in acest complex proces de schimbare a destinului, de la dictatura la democratie. Nerespectand nici procedurile si nici schema de tratament specifice acestei situatii, au creat o invalmaseala de nedescris, un surogat de societate care n-are perec