Champions League produce tot mai mulţi bani şi tot mai puţin spectacol. Socializarea a ucis ştaiful competiţiei.
Champions League. BATE Borisov-AC Milan. Zenit-Şahtior. Dortmund-Olympiakos. Genk-Chelsea. Victoria Plzen-Barcelona. Nu în ultimul rînd, Manchester-Oţelul. Aşa arată acum Champions League. De ce arată aşa? Din dorinţa UEFA de a lărgi masa bogaţilor, la care participă acum şi clasele mijlocii ale fotbalului european. Şi chiar săracii dornici să dea un tun. Vezi exemplul Oţelului. Şi al Unirii Urziceni. Mai mulţi parttcipanţi la zaifetul cu dar mare din partea organizatorilor, mai mulţi votanţi pentru Platini. Şi pentru Villar, şi pentru Lefkaritis, şi pentru Mircea Sandu.
Acum 10 ani strigam că nu sîntem primiţi la festin şi că Europa ne ţine departe de luminile celei mai spectaculoase competiţii planetare a fotbalului. Astăzi ne întrebăm dacă nu proceda bine. Champions League s-a democratizat, dar şi-a pierdut strălucirea. Marile meciuri au fost uzurpate de întîlniri la capătul cărora nobilimea vestică încearcă să obţină victoria cu economie de mijloace, iar calfele fostului bloc comunist să limiteze proporţiile dezastrelor. Aerul exclusivist al superbei competiţii de odinioară a făcut loc crivăţului estic, care schimbă şi ora de începere a meciurilor. Fiindcă, dacă nu aţi observat, Europa e un continent în expansiune. De la Vladivostok pînă la Haifa şi Tel Aviv. De la Londra pînă la Trabzon, Istanbul şi Ankara(gucu).
Chiar şi aşa, Champions League oferă exemple. Fotbalistice ori de viaţă pur şi simplu. Barcelona a jucat la Plzen împotriva Victoriei din localitatea vestită pînă acum doar pentru calitatea berii. Barcelona a cîştigat cu 4-0 după un meci pe care l-a tratat cu seriozitatea echipei mari, cu adevărat mari, care nu îşi permite să îşi insulte adversarul tratîndu-l cu blîndeţea cuvenită celui mai slab. Messi, Fabregas şi ceilal
