Pe fondul acestei crize a datoriei publice care afectează o bună parte din ţările Europei, mulţi economişti, experţi în geopolitică şi în alte discipline încearcă să înţeleagă cum a fost posibil ca un spaţiu al prosperităţii şi al inovaţiei ştiinţifice şi tehnice să ajungă într-o astfel de situaţie, iar unele răspunsuri sunt cât se poate de clare, cum ar fi de pildă o analiză publicată de Le Monde joi, intitulată: Eroarea fatală a dezindustrializării. Ţările occidentale, cu unele excepţii - cum ar fi Germania - şi-au pierdut de fapt industria în ultimii 30 sau 40 de ani.
Ideologii acestui fenomen au fost doi ultra-liberali: preşedintele american Ronald Reagan şi şefa guvernului britanic Margaret Thatcher. Ei au lansat, ca pe o idee triumfătoare, teoria "economiilor avansate". Ce este o economie avanstă? Este una care nu mai fabrică încălţăminte, articole de îmbrăcăminte, articole casnice şi jucării, ci una care se bazează pe înalta tehnologie şi pe servicii. După ce a fost salutată cu surle şi trâmbiţe, acastă teorie a fost pusă şi în practică. Zeci de mii de întreprinderi occidentale şi-au delocalizat activităţile în Asia şi în America Latină, ceea ce a fost de altfel un lucru bun, pentru că milioane de oameni din emisfera sudică au ieşit din mizerie.
Această vastă operaţiune de deplasare a industriei din emisfera nordică în emisfera sudică a fost însă prost dozată, excesivă, iraţională: ţările din nordul dezvoltat al planetei produc puţin, dar cheltuiesc mult şi deci se îndatorează mult, ca să nu mai spunem că sunt confruntate cu creşterea şomajului. În acest timp, emisfera sudică produce mult şi crează locuri de muncă, dar cheltuieşte puţin (pentru că populaţiile sărace sunt tentate să facă mai degrabă economii).
Iată deci una din cauzele esenţiale ale dezechilibrului din ziua de astăzi, când s-a ajuns la acest enorm paradox ca ţări în curs