Două echipe de cercetători – una din Marea Britanie, cealaltă din Italia – au ajuns la concluzia că Europa a fost populată de omul modern cu cel puţin 40.000 de ani în urmă.

În 1927,lângă localitatea Torquay, în comitatul Devon, din sud-vestul Angliei, a fost descoperită un fragment de maxilar uman, a cărui vechime nu a fost niciodată stabilită cu exactitate... până acum, când o echipă de cercetători de la Universitatea din Oxford, condusă de Thomas Higham, a reuşit să o dateze mai corect decât cei care au studiat-o iniţial, cu mai mult de o jumătate de secol în urmă. Fragmentul de os fusese estimat ca având o vârstă de 35.000 de ani, în vreme ce, folosind tehnica de datare cu carbon rafinat, Higham îi stabileste vechimea între 41.500 şi 44.200 de ani.

În timp ce englezii erau gata-gata să anunţe că pe insula Albionului au trăit cei mai vechi dintre europeni, cercetătorii din "cizmă” au ieşit la înaintare cu doi molari, descoperiţi în sudul Italiei, a căror vechime a fost estimată a fi de aproximativ 43.000-45.000 de ani. Mai mult decât atât, în situl unde au fost descoperiţi cei doi dinţi s-au aflat şi cele mai vechi bijuterii de pe planetă, un şirag de mărgele din scoici şi alte câteva ornamente (de tip pearcing), modelate din dinţi şi oase de animale sălbatice. În acelaşi sit s-au descoperit şi unelte de os şi de lemn.

Cele două descoperiri, publicate de revista de ştiinţă "Nature”, demonstrează că dispersia omului modern, din Africa înspre Europa, a început mai devreme decât se credea. Mai mult, cercetările efectuate de echipa britanică au condus la concluzia că locuitorii Albionului, acum peste 40.000 de ani, aveau pielea închisă la culoare şi trăsături mai apropiate de cele ale locuitorilor de azi ai Africii şi nu de ale europenilor.

Pe de altă parte, rezultatul acestor cercetări demonstrează că, o vreme, în Europa