Festivalul Naţional de Teatru presupune o selecţie din cele mai interesante spectacole ale stagiunii 2010-2011. Cum vi s-a părut această stagiune?

Mult mai bogată decît mă aşteptam. Iniţial pornisem cu o mică spaimă – că nu o să am suficiente spectacole care să merite să fie aduse în festival. Spre surprinderea mea plăcută, ele au fost mult mai multe decît mă aşteptam.

Ce presupune, mai exact, munca de selecţioner şi cea de director artistic al festivalului?

Munca de selecţioner este partea plăcută – cel puţin pînă se publică programul final şi încep supărările. Ea presupune să mergi în teatrele din ţară (uneori şi în afara ei) şi să vezi spectacole. Ceea ce, din punctul meu de vedere, e interesant şi plăcut. Din momentul în care selecţia e gata începe munca directorului artistic, care e mai complicată şi mai puţin plăcută. Ea presupune organizare şi muncă în echipă. Ca selecţioner eşti singur, ca director artistic eşti membru al unei echipe. Nu de puţine ori intervin probleme de comunicare. Directorul artistic avizează imaginea publică a evenimentului şi supervizează toate deciziile ce ţin de direcţia artistică a festivalului: conţinutul comunicatelor de presă, felul în care se organizează programul, cine sînt invitaţii la dezbateri şi conferinţe etc.

Care sînt criteriile selecţiei?

Independent şi indiferent de aspectul stagiunii, festivalul trebuie să o reflecte, să fie un concentrat al spectacolelor produse în acea stagiune. Sigur, confecţionarea acestui concentrat se poate face din unghiuri diferite. Aici intervin personalitatea şi stilul fiecărui selecţioner. Atîta vreme cît în titulatura festivalului va exista acest adjectiv complicat – „naţional“ –, festivalul trebuie să dea o idee despre ce înseamnă teatrul naţiunii române într-un anume moment. Dacă vom renunţa vreodată la acest adjectiv, sigur că se vor schimba şi obiective