Calculi de toate dimensiunile, și cu cele mai ciudate forme, stau acum în biroul medicului la loc de cinste, alături de flori de mină, mărturii ale celor aproape 20 de ani petrecuți printre pacienți. ”Vedetele” colecției sunt două pietre de mărimea unui ou, extrase în acest an din vezica unui sibian.

CITIŢI ŞI: Afacere de succes cu capre franţuzeşti, la Nemşa Măturile ţiganilor din Prislop curăţă străzile olandezilor Afacere prosperă cu săpunuri naturale,făcute manual într-un sat din Sibiu

Pe holul secției de Urologie, în fața cabinetului, foarte mulți pacienți îl așteaptă. După jumătate de zi de operații la foc continuu, are pentru fiecare un zâmbet, o vorbă bună, cât să înțelegi, privind de la distanță, de ce atâta lume îi bate la ușă.

Râde scurt când își amintește de momentul în care a decis că vrea să îmbrace halatul alb, să ajute oameni aflați în suferință. ”A fost pur și simplu apropierea de spital, am copilărit în apropierea parcului spitalului. Am văzut de multe ori oameni așteptând pentru internare, și atunci mi-am dorit să lucrez într-o astfel de instituție, să tratez oameni, să le fiu de ajutor”.

Pasiunea pentru meserie

În anii de liceu, imaginea oamenilor care aveau nevoie de ajutor s-a împletit frumos cu o pasiune foarte mare pentru anatomie, iar în clasa a IX-a știa sigur că, la finalul liceului, va da admitere la Facultatea de Medicină.

A terminat-o cu brio la Cluj Napoca, în 1985, au urmat 3 ani de stagiatură și doi de medicină de familie, iar imediat după Revoluție, când s-a introdus rezidențiatul, a dat examen și a ales urologia, pentru că ”mi s-a părut interesantă datorită multiplelor posibilități de tratament, a aparaturii folosite”.

A făcut specializarea în București, la spitalul Fundeni, și s-a întors la Sibiu unde, pe secția de Urologie din Spitalul Județean, l-a descoperit pe reputatul medic ș