Dorinel a intrat zilele trecute cu scîrţîit în direct la radio GSP, unde a dat una tare de tot. “Luaţi X la meciul nostru cu Manchester, sîntem capabili sa compensăm prin joc diferenţa de valoare dintre noi şi ei”, a zis “Neamţul”.
Bun! Naiv cum sînt, am luat, normal! “Eşti sigur?”, m-a întrebat băiatul de la casa de pariuri. “Da-da, bagă acolo, n-ai tu treabă!”, i-am răspuns, apoi am luat biletul, l-am împăturit tacticos, l-am băgat atent în buzunaru` de la spate, care mi-este mie frate, vorba cîntecului preferat al lui Ionuţ Luţu, după care am cotit-o pe Dionise Lupu, spre redacţie, schiţînd repede un plan. “Ultimu` model de Iphone, o zi-două la Ibiza, poate un ceas de firmă şi obligatoriu 10 cărţi de la Nemira (că poate citeşte şi tata articolu` asta) . Bine, banii pe care aveam să-i cîştig nu-mi ajungeau pentru toate, dar orşicît! Am ajuns, mi-am salutat cu o uşoară aroganţă colegii, am deschis calculatorul, am verificat să mă conving că n-am pierdut biletul cu pariul de aur şi-am început să ma prefac că muncesc. (Tolo pleacă mai tîrziu acasă, mă rog.)
Cum, necum, s-a facut ora 21:00, aştia de la UEFA au dat echipele pe site. Pe fund: Rîpă, Sîrghi, Sergiu Costin şi Sălăgeanu. “Ru-pe-re”, zic. “Plîngi, Rooney!” În atac: Antal, Neagu, S. Ilie şi Pena. Asta cu Neagu nu mi-a sunat foarte bine, poate-mi face nebunu` vreo nefăcută şi dă trei-patru goluri pe Old Trafford, dar, na, m-am liniştit repede. “Ştie Dorinel ce face”
Meciul a început îngrijorator, de ce sa nu recunosc, cu Manchester grămadă peste campionii lui Munti. “E mare bossu`”, mi-am zis. “Tactică de meseriaş, îi lasă p-alde Chicharito să alerge ca fraierii, pînă obosesc”, dar nici n-am apucat să termin vorba şi era deja 1-0 în minutul 8. “Whoaaaaa, e tare Dorinel, vrea să facă spectacol, scoate egalu-n stil de mare campion, cu emoţii doar pentru fraieri, ca mine. Stai să vezi cînd bagă
