Heinrich Mann, "Ingerul albastru", traducere de Eugen Filotti, editura Nemira, 224 pag.
Din familia Mann, in umbra marelui Thomas, doua generatii de scriitori diferiti ca valoare isi au locul in istoria literaturii germane. Cel mai mare dintre cei cinci copii ai senatorului orasului Lubeck-Thomas Johann Heinrich Mann, Heinrich (1871-1950) e, cronologic, primul scriitor din familie: a inceput cu poeme si nuvele de pe la 14 ani si a debutat la 23 cu un roman, azi uitat, Intr-o familie. Fratele lui mai tanar cu patru ani, Thomas (1875-1955) isi face debutul cu nuvele la 21 de ani, pentru ca la 22 sa inceapa lucrul la un roman cu titlul "Casa Buddenbrock", terminat in 1899 (aceste opere de inceput sunt azi in patrimoniul universal, alaturi de toate scrierile lui). Tatal, care-i dorise continuatori ai firmei lui de comert cu cereale, avusese inainte de a muri dezamagirea de a vedea ca fiii cei mari erau hotarati amandoi sa-si urmeze vocatia. Atasat valorilor pragmatice ale clasei sale, era ingrijorat pentru viitorul lor, caci nu credea ca s-ar putea trai din scris. Si totusi... Heinrich a fost un scriitor foarte harnic, un literator care dadea un roman, o piesa de teatru sau o carte de nuvele in fiecare an, alcatuind impreuna o opera minora si pestrita, comparativ cu cea coerenta, insumand capodopere, a lui Thomas. Cu aceeasi educatie si formatie intelectuala, cei doi frati aveau conceptii diferite despre literatura. Cel mare era francofil, atras de angajamentul intelectual al Luminilor, de scriitura ca experienta literara, de Maupassant si Zola, de innoirea structurilor romanesti; cel mai tanar se nutrea din cultura burgheza germana, din poetica acesteia si era sedus de modele precum Tolstoi sau Theodor Fontane. Si din punct de vedere ideologic aveau optiuni diferite. Abia mai tarziu, dupa venirea nazistilor la putere si plecarea lor in exil, ambii frati (dar
