Comportamentul dictatorilor lumii poate fi studiat în funcţie de preferinţele lor culinare. Specialiştii afirmă că gusturile unora dintre ei ar reflecta un psihic oarecum instabil.

Cum erau, cum iubeau, cum urau, cum făceau şi desfăceau… Orice ar fi, dictatorii rămân în top. Iar veşnicii specialişti pun paie peste foc (nu că nu le-ar plăcea), forţând de data aceasta frontierele "stomacului de dictator".

S-ar putea studia comportamentul dictatorilor lumii pe baza preferinţelor lor culinare? Da, spun experţii. Să începem, cu cine altcineva decât cu Ceauşescu!

În deplasări îşi lua mâncare de la Bucureşti şi numai dacă îl măcina vreo poftă, din senin, era trimisă o echipă formată din bucătar (pentru verificarea calităţii produsului), medic (pentru eventuale analize ale produsului) şi securist (pentru intervenţia în cazul unor incidente) pentru a-i cumpăra ce dorea. Nu mânca mult, dar era foarte pretenţios, fiindu-i frică să nu se intoxice.

Pâinea "tovarăşului" se făcea la Braşov şi în alte oraşe, iar, după ce era marcată, se transporta lalolaltă cu "pâinea pentru popor" pentru nu se descoperi din care va mânca Ceauşescu… Ouăle se numărau printre preferatele sale, de asemenea dictatorul era mare amator de caviar şi iaurt! Despre vânat nu mai vorbim.

Aprecia şi o băutură bună lângă un fel de mâncare, după moartea sa fiind găsite aproximativ 1.150 de sticle de vin, votcă, vişinată şi şampanie, unele provenind din foste ţări comuniste şi state nord-africane, altele fiind făcute chiar în beciurile casei dictatorului.

Şoricel gătit pentru Mussolini

În rest, să mai "spicuim". Hitler era cumpătat, nu fuma, nu bea, evita cafeaua şi chiar ceaiul tare, înlocuindu-le cu infuzii. Acorda o mare importanţă regimului vegetarian, la care nu renunţa decât în momentele de solicitare maximă. Câteodată mânca friptură şi şampanie în compania balerin