A trecut si discursul regelui, dar nu s-a reinstaurat monarhia, cum se temeau cativa inalti dregatori si jurnalisti-scutieri, lansatori de torpile. Chiar daca o buna parte a populatiei s-a saturat de saracie, de minciunile si mismasurile actualei Puteri.
Ceea ce a iesit la iveala insa a fost o frica greu de stapanit a liderilor din arcul guvernamental, a Executivului in frunte cu primul ministru si cu presedintele. Si-au cautat de lucru te miri unde, numai sa nu dea ochii cu cei 90 de ani ai lui Mihai I de Romania. Acestei frici nu doar dl Basescu i-ar fi zis "lasitate".
Sperietura asta de ce ar fi putut sa fie monarhia n-a iesit direct in evidenta, majoritatea personajelor jucandu-si fara trac partitura. Bine informat de oamenii sai asupra evenimentelor din 25 octombrie, insusi presedintele a lovit necrutator in statuia regelui cu cateva luni in urma, sperand ca soclul i se va prabusi. Numai ca ceea ce nu omoara intareste.
Starea Republicii
Analistii au anticipat corect ca, pe langa criza si recesiune, pe langa pierderi economice provocate de incompetenta si coruptie, urmeaza un obstacol dificil si pervers pentru Putere: subrezirea republicii. Intelegand pericolul, si-a scos la inaintare artileria grea, in frunte cu d-nii Cristoiu, Lazaroiu, Mihaies, Tismaneanu... Atacul trebuia sa fie unul desfigurant si decisiv.
Daca drumul de la stiristul galinaceelor malformate la politicareala istoricista a trecut prin arhive si biblioteci, ei bine, arta discursiva a renumitilor intelectuali a avut ceva din retorica generalilor romani: a ridicat in slavi forta de nebiruit, virtutile propriilor soldati, aruncand totodata ocari injositoare asupra inamicului.
Dar, in afara invectivelor ignobile adresate de presedinte, alte cai de bataie impotriva Mariei Sale n-au gasit, de aceea au trecut la batjocura "trupelor
