"Am inteles, tarziu, marele sacrificiu pe care l-au facut parintii nostri, pentru ca noi sa putem trai normal"
- Stimata doamna, pentru cei care nu v-au citit cartea de memorii ati putea spune cate ceva despre originile parintilor dvs. si despre modul in care s-au cunoscut?
- Parintii mei s-au cunoscut cand erau copii de vreo zece ani. Mama mea, Wendy, locuia la Sinaia cu parintii ei: tatal englez, iar mama sasoaica. Bunicii mei aveau un hotel numit "Vila Carola", dupa numele bunicii mele. Tatal meu venea acolo cu parintii lui, in vacanta.
- Care sunt primele amintiri care va vin in minte cand va ganditi la tatal dvs?
- Primele amintiri alaturi de tata sunt pe treptele casei din Sinaia, vila Wendy, construita pentru mama de parintii ei. Aveam vreo doi ani si jumatate si totul mi se parea enorm. Am locuit acolo pana la venirea comunistilor. Apoi ne-am mutat la Chiriac, unde tata avea o mosie de la parintii lui si, intr-un final, inainte sa venim in Anglia, am locuit langa Bucuresti, la Andronache. Am putine amintiri cu tata. Cand eu aveam patru ani, el a fost trimis in domiciliu fortat. Apoi, parintii mei au divortat de forma, iar noi am venit in Anglia. Divortul nu ne-a afectat pe noi, copiii, fiindca eram prea mici sa ne dam seama ca asa au facut. Am fost intotdeauna iubita, iar parintii mei au ramas cu o prietenie remarcabila.
- Plecarea in Anglia a reprezentat, practic, o desprindere de trecut.
- Intai au plecat in Anglia bunicii nostri. Erau in varsta deja, aveau 70 si ceva de ani. Imi amintesc cum asteptam cu nerabdare scrisorile bunicii si ma uitam la timbrul englezesc cu Regina Elisabeta a Marii Britanii. Incepusem sa-mi dau seama ca traim intr-o tara unde multe lucruri nu se permiteau si unde ne e frica de toate. Visam la o libertate despre care ne soptea mama si ne durea ca nu putem fi cu ta
