Iată că Regele nu a dat a doua lovitură de stat săptămâna trecută, cum se temeau unii isterici, şi că evenimentul a făcut doar titluri simpatice în mai toată presa străină. Era mare nevoie, având în vedere că următorul eveniment îl constituie alegerile. Te întrebi cine să vrea să guverneze România, împovărată de o datorie externă pe zi ce trece mai mare, cu cea mai întreprinzătoare parte a populaţiei active plecată sau căutând să plece, cu serviciile sociale esenţiale subfinanţate şi demoralizate de schimbări neîncetate. Remarcabil, răspunsul la această întrebare este că multă lume! Şi, dacă stăm să căutăm o explicaţie raţională pentru care o treabă atât de dificilă şi plătită cu nimica toată e de un interes aşa de mare, răspunsul îl avem în felul în care a fost recrutat actualul ministru al Sănătăţii de către UDMR (şi numit de către PDL).

Un domn cu interese în domeniul medicamentelor (alea din pricina cărora se scurge bugetul asigurărilor), că în rest nu e nimeni nebun să patroneze subfinanţarea şi haosul. Tot aşa, ministrul Educaţiei nu poate fi decât unul care are interes să devină profesor cât e ministru (înţeleg că s-a şi întâmplat), ministrul Industriei - unul care s-a plictisit de agricultură şi vrea să se extindă, şeful comisiei de cultură - unul care vrea emisiune la TVR etc. Mecanismul de parţial autoselecţie, parţial plată din profit o dată ce capeţi funcţia e primitiv, dar merge şi explică în ce fel pre-determinăm felul în care funcţionează la noi partidele politice şi, finalmente, statul. La ce să te aştepţi după aceea? La politici oneste şi în interes public? Nu trebuie să fii antropolog ca să îţi dai seama în ce mecanism vicios am intrat.

Întrebarea este dacă alegerile din 2012 au potenţialul de a schimba această stare de fapt. Hai să începem cu varianta cea mai simplă, aceea că puterea actuală reuşeşte să se menţină. Dumnezeu ştie că m