Dacă ar fi să luăm de bun Codul Etic al PDL-ului, propus cu aplomb de justiţiara Monica Macovei, probabil că mulţi dintre colegii săi n-ar mai putea trece nici pragul partidului.
Şi asta nu neapărat din cauza suspiciunilor de corupţie sau de incompatibilitate care planează asupra unora dintre ei. Căci, nu-i aşa, orice membru poate invoca prezumpţia de nevinovăţie, în lipsa unei sentinţe definitive şi irevocabile de condamnare, având toate motivele să conteste o eventuală suspendare sau excludere.
În textul aprobat recent de conducerea formaţiunii de guvernământ, în unanimitate, dar nu fără bombăneli, există însă câteva prevederi care au mai mare legătură cu morala decât cu penalul. Astfel, la articolul 3, alineatul 4, printre „faptele care atrag sancţiuni (graduale, în funcţie de gravitate) în cadrul partidului" sunt enumerate următoarele: "Promovarea de idei sau acţiuni de rasism, xenofobie, anti-semitism şi intoleranţă"; "Încălcarea gravă a normelor de morală publice de către membrii de partid aflaţi în exercitarea unor funcţii în instituţiile publice"; "Comportament public indecent, violenţă fizică sau ameninţări la integritatea fizică a oricărui cetăţean, declaraţii publice jignitoare sau orice alte forme de comportament public care prejudiciază grav credibilitatea şi obiectivele asumate de partid".
Să le luăm pe rând. La capitolul "intoleranţă" s-ar înscrie perfect junele senator Iulian Urban, cu încercarea de a-l scoate victimă pe criminalul din Norvegia, dar la fel de repede ne-ar putea duce gândul la însuşi preşedintele ţării, cu ale sale dese derapaje. Începând cu faimoasa replică "ţigancă împuţită" şi terminând cu recenta declaraţie pe tema monarhiei: "Dacă iese vreunul cu dizabilităţi, ce te faci?" Sigur, nu putem compara comentariile ridicole de pe blogul unui politician cu afirmaţiile grave rostite la televizor de Traian Băsescu. În fond
