Ne aflam în miezul toamnei, în munţii Bucegi, pentru a identifica muntele cel sfînt al dacilor, Kogaion-ul, după marele istoric Strabon. Lumina timidă a dimineţii tomnatice se străduia să pătrundă printre valurile de beznă şi să ne lumineze calea de la Babele la Vîrful Omu. Personajele noastre, devenite antologice deja, aveau fiecare în parte un mod propriu de a urca: Cristi (Cr.) cu privirea aţintită la Vîrful Omu, fără să-l vadă, dar şi fără să se uite pe unde calcă, Clement (Cl.) concentrat exclusiv de plictisitor asupra marcajelor cărării, Mihai (M.) cu o privire aparent strabică, îndreptată apoi spre un punct himeric doar de dînsul înţeles, Ion (I.) cu privirea îndreptată doar spre gîndurile lui pervers de ontologice, ca unică realitate a lumii, Costena (Cos.), cu Omu în gînd, dar epuizant de atentă pe unde calcă, şi Iulia (I.), dînd din mîini ca să-i meargă picioarele. După o oră de mers, fiecare cum putea, ni s-a arătat vîrful cu stînca în formă de cap de om, cu privirea îndreptată spre cer şi fruntea proeminentă, alungită spre zări, şi cea mai apropiată de cer. Am poposit lîngă stîncă, încercînd să călătorim dimpreună cu privirea Omului, apoi am deschis o butelcă de vin şi am purces la sfîntul simpozion (syn=împreună, pino=a bea).
DE ACELASI AUTOR Coliva Marcelei Pîn' la Dumnezeu te mănîncă sfinţii Volens nolens De vorbă cu sfîntul Grigorie Palama, în Parcul Tineretului Cr.: Dragi sympotes şi synanabates (împreună urcători), întrucît ne aflăm suspendaţi aici între cer şi pămînt, vom dezbate problema adevărului. V-aş ruga ca astăzi să nu consumăm mult, pentru că subiectul abordat presupune nephaliotis (trezvie), iar cel care se învredniceşte să-l guste ajunge la ceea ce numea Grigore de Nyssa nephalios methe (beţie trează). Ce este adevărul, de ce este dacă este, de unde este, cum şi cînd este, la ce-mi foloseşte, cine a stabilit fără să mă întrebe
