Suntem la finalul unui val de criză economică şi al doilea, mult mai mare, poate fi văzut de toată lumea la orizont. Abia şi-au lins rănile persoanele fizice şi juridice care au supravieţuit. O ţara cu un popor orgolios din cale-afară şi cea mai coruptă clasă politică din Europa a declanşat deja un proces ireversibil. La câte sute de kilometri de graniţa Ro­mâ­niei, în Grecia, se fardează deceda­tul. O ţară UE în faliment are implicaţii din cele mai grave asupra regiunii în primul rând, apoi a întregului continent. Moneda europeană va fi pu­ternic zdruncinată, bursele au variaţii nebuneşti de parcă ar funcţiona într-o sală de jocuri mecanice dintr-un cazinou aglomerat.

Este evident că ţara noastră va fi afectată chiar de prima lovitură a unui tsunami pornit de la Atena. În Balcani, implicit şi în România, sunt foarte multe bănci şi investiţii greceşti. Plus persoane fizice care au cumpărat multe case, apartamente şi terenuri, spaţii comerciale sau care au lansat francize. Una peste alta, posibilul lor faliment va însemna şi falimentul unor firme sau persoane de pe la noi. Parteneri, creditaţi, credi­tori, angajaţi ai firmelor greceşti sunt în alertă.

Aflu de la un fost ministru de Finanţe că depozitele persoanelor fizice şi juridice în băncile din România se ridică la 50 de miliarde de euro. Banca Naţională a României are şi ea o rezervă strategică de 30 miliarde de euro şi un pic peste 100 de tone de aur. Poate vi se pare că pun problema un pic prea simplist, dar vreau să ştiu care ar fi capacitatea de rezistenta a ţării noastre în faţa ameninţării. Ea a fost definită de re­putaţi analişti de la Bloomberg la 3.000 de miliarde de euro. Cam atât i-ar trebui Europei să treacă bine sănătoasă peste al doilea val de criză. La cifrele amintite mai adaug şi nivelul record al celei mai mari datorii publice şi private din istoria României, de aproap