Joi dimineata, independenta noastra justitie i-a mai dat o ocazie presedintelui sa-i atraga atentia ca prea des o face de oaie si ca - din motive necunoscute de nimeni, dar banuite de toata lumea - se baga exact acolo, unde nu-i fierbe oala.

Pentru ca, trebuie sa recunoastem, sunt si locuri unde oala jutitiei n-are motive sa dea in clocot. Presedintele s-a referit concret la doua licitatii, privind niste ispititoare fonduri europene, castigate de unii la comisie si de altii in justitie.

Justitia pentru unii muma, pentru altii dura lex

Ramasi blocati, europenii s-au intrebat retoric ce are justitia cu prefectura. Nu le-a venit sa creada urechilor.

Adica, de unde si pana unde, ajung sa stabileasca judecatorii nostri cine este mai apt sa execute lucrarile, dupa ce situatia a fost deja stabilita de experti notorii, ingineri, economisti si alti specialisti de marca romani sau europeni.

Presedintele n-a putut spune mai multe, dar mie, ca omul liber sa gandeasca ce vrea si chiar sa spuna tot ce-i trece prin minte imi umbla prin cap tot felul de ganduri.

Nu stiu de ce, seamana licitatiile astea europene cu niste uriase borcane cu dulceata, pe langa care, nici macar justitia, nu poate trece independenta, fara sa se linga, macar oleaca, pe la degete.

Numai asa imi explic cum de nu s-a judecat inca invechitul dosar al lui Catalin Voicu si altele mult mai invechite decat al lui, in timp ce asta cu fondurile europene s-a rezolvat cat ai pocni din degete si a castigat cine trebuie, cat ai pocni din calcaie.

Ei cu banii lor, noi cu smecheriile noastre

Una peste alta, pe mana justitiei, fluieram deja a paguba cu doua finantari externe importante, pe care le asteptam, ca pe o mana cereasca, sa ne aduca bani europeni gratis si sa iesim macar putin din spanacul in care am intrat si