De vinerea trecută, presa israeliană dezbate necontenit semnele unui posibil atac asupra facilităţilor nucleare ale Iranului, venite din partea unor surse din interiorul guvernului Netanyahu. False informaţii după cum susţin autorităţile sau devoalare prematură a unui plan?

Îngrijorarea comunităţii internaţionale faţă de posibila înarmare cu arme nucleare a Iranului nu este o noutate. Posibilitatea unui atac şi implicaţiile sale ulterioare au fost îndelung discutate. Reacţiile Hamasului şi Hezbollahului, considerate a fi interfeţe ale Iranului, măsurile autorităţilor de la Teheran şi posibila blocare a strâmtoarei Hormuz au fost subiectul a numeroase analize strategice şi jurnalistice, care s-au încheiat în general cu concluzia că atacul asupra facilităţilor iraniene, chiar dacă ar fi un succes, ar fi unul piric (n.e. de la victorie a la Pirus).

Totuşi, în cazul în care un atac ar fi o ultimă variantă – atât SUA cât şi Israelul explicând că în chestiunea iraniană toate opţiunile rămân pe masă – majoritatea experţilor au conchis că pentru a maximiza şansele de succes ale operaţiunii, ideal ar fi ca aceasta să fie executată de armata americană şi nu de cea israeliană, ale cărei dotări sunt insuficiente pentru o operaţiune atât de complexă. Conform presei israeliene, o intervenţie americană ar fi favorizată de mai mulţi miniştri ai cabinetului Netanyahu, printre care Moshe Ya'alon, ministru pentru Afaceri Strategice şi Dan Meridor, ministru pentru Energie Atomică şi Informaţii.

O serie de informaţii din interiorul cabinetului Netanyahu sugerează că premierul ia în considerare un atac direct al Israelului şi încearcă să obţină susţinerea unui număr cât mai mare de miniştri, cei doi înregistrând o victorie convingându-l de oportunitatea acţiunii pe Avigdor Lieberman, influentul ministru de externe şi preşedinte al partidului Yisrael Beiteinu.